Regretatul Ioan Olariu

Europa Nova e un post local din Timișoara, cu o audiență modestă. Așa că n-ar fi știut mai nimeni că s-a apucat să îl înjure pe Viorel Bota, director al D.R. Timiș, dacă acesta n-ar fi trimis un mail subalternilor și superiorilor ierarhici, în care să se și laude cu asta. Într-un zbucium de weekend transmite că “pe un post tv din Timișoara am fost atacat nejustificat prin intermediul unor texte denigratoare și false care au circulat pe crawl-ul unor emisiuni” după care face părtași adrisanții la reclamația dumisale către CNA, în care își prezintă și CV-ul pe scurt.

Astfel, menționează că “Ocup funcția de director al Direcției Regionale Timișoara a ANCOM din anul 2013, iar în urma unui concurs am fost definitivat pe această funcție. În toamna anului 2013, cu câteva luni înainte de pensionarea regretatului Ioan Olariu am fost detașat de la Consiliul Județean Timiș”. Regretatul inginer și om – ambele de nivel înalt – Ioan Olariu a fost nevoit să facă un pas în spate ca să îi facă loc comunicatorului de partid, după ce mai fusese odată retrogradat pentru celălalt om al partidului cu veleități de presar, Horia Băcanu.

Ce scria pe crawlul de pe TV Europa Nova? Nu spune dumnealui în mailul către subalterni (că doar n-o să se înjure singur), dar o mică consultare pe “goagăl” dezvăluie diverse considerații contondente despre marele publicist, intercalate cu afirmații factuale: “Fara o pregatire de specialitate Viorel Bota (neavand nici un fel de studii tehnice) a ocupat acest post doar ca o sinecura politica”. CNA constată prin decizia nr. 598 din 4.10.2020 că nasoalele perorate “nu au fost prezentate în mod imparțial și cu bună-credință”. Ca să își apere onoarea nereperată și pe cea a instituției – despre care a scris că îi pasă mult, marele publicist a dat în judecată postul de televiziune.

Când regretatul Ioan Olariu a părăsit această lume, la prea puțină vreme după pensionare, cel care îi ocupă acum scaunul informa subalternii și șeful ierarhic că “Atunci când l-am cunoscut mai bine pe dânsul, am înțeles de ce în exterior i se spunea “Domnul director...”, în direcție, Șefu' “, iar colegii directori din țară și de la sediul central îi spuneau “nea Ion”. Când l-a împins de pe scaunul de director, necunoscându-l suficient, a înțeles mai greu de ce i se spunea Șefu', că doar era foarte greu de înțeles. Totuși, conchide apoteotic că “E de datoria noastră să îi păstrăm vie memoria”, rememorându-l un an mai târziu de la dispariție într-o reclamație către CNA.

Dar cine este acest domn, ocupă postul regretatului Ioan Olariu? Singurul CV încă disponibil pe net e într-un raport al Camerei Deputaților din 2005, în care era propus pentru CA al SRTv. Și-a descoperit apetența pentru studii mai târziu, terminând Facultatea de Științe Politice din București la 10 ani de la terminarea liceului, dar odată prins de morbul învățăturii, s-a mai înscris pe la Secția de Marketing a Facultății det Șiințe Economice, nu precizează de unde. Probabil era prea devreme să apară și studiile din Șoseaua Odăii, destinate doar unui public înalt cunoscător.

Cele patru capacități

În afară de pus muzică la radio și scris prin gazete, se mai poate despre dumnealui din CV că este o capacitate. Astfel la aptitudini profesionale face cunoscut planetei că ar poseda capacitate de a lua decizii – explicitează aici ca fiind capacitate de conducere, capacitate de asumare a responsabilității dar și aptitudini de comunicare interpersonală, rezistență la efort intelectual, creativitate, spirit de echipă și nu în ultimul rând capacitate de analiză și sinteză. N-a amintit niciunde că ar avea vreo diplomă de vreun fel de inginer, dar aceste capacități par suficiente în carieră.

Manifestarea capacităților domniei sale e pregnantă în online, unde pe un blog asumat (și pe câteva neasumate), precum și pe pagina de Facebook a domniei sale răsare un influensăr sfătos, mare deontolog și moralist. De exemplu, a comentat acid scurgerea de date de la ministerul sănătății (”nu am văzut nici o arestare” – 12 martie), a criticat “actuala putere” care “este extrem, dar extrem de sensibilă la orice fel de critică” și ca urmare a emis păreri neprincipiale despre “fătălăii din fruntea unor ministere” (9 martie), a evaluat conflictul dintre USR și PNL în Timișoara (”în loc de soluţii, asistăm la circ”– 7 martie), s-a exprimat îngrijorat despre ministrul economiei (”sper doar ca să nu aibă timp pentru a destructura iremediabil statul român” – 23 februarie), a făcut comparații savante între președinți (”Spre deosebire de Băsescu, care şi-a asumat măsurile de austeritate în 2009 (între timp s-au dovedit inutile), domnul Iohannis tace mâlc, zilele acestea” – 10 februarie), etc.

De remarcat că se pricepe la proagandă – “Propaganda bolşevică era soft faţă de actuala... Noapte bună, România!” (10 februarie), la analize politice – “asistăm la analize politice de grădiniţă care vin din partea propagandei” (7 decembrie 2020, e de presupus că analizele dumnealui sunt cel puțin clasa a I-a), la hegemonia “miticilor” (”Am înţeles că Bucureştiul a invadat tot în România, dar chiar să avem şef peste proiectele mari ale Timişoarei provenit tot de la “mitici” nu mă aşteptam.”– 1 februarie), la teoria conspirației (”Nu va demisiona nimeni, pentru că sponsorii “lor” din exterior au investit mult prea mult pentru a-i instala la butoane.” – 31 ianuarie, despre ministrul Vlad Voiculescu, alintat tandru “ViVi” în aceeași postare).

Președintele României ocupă un loc special în postările domnului Bota, care și-a dat seama ce simte acesta (”Omul nu simte nimic pentru ţara asta, pentru români. E un implant, montat ca să permită grupurilor de interese din exterior să mulgă România”– 30 ianuarie), drept urmare consideră că e în regulă să i se adreseze uneori mai personal, mai cu apostrof (”Domnu' Iohannis?! Domnu' Iohannis?! Un antrenor român, pe nume Şumudică, a fost făcut “ţigan” pe un post tv turcesc. Reacţionăm şi noi cumva?!” – 10 ianuarie), foarte personal alteori (”Domnu' Iohannis, bosule, faraoane, chiparosule ce faci cu ţara asta?” – 5 august 2020), până la de-a dreptul agricol (”Vodă Şparanghel” – 21 mai 2020). Oarecum de înțeles pentru că mai tot timpul președintele “încalcă fără niciun stres Constituţia” (1 mai) în analizele politice de negrădiniță ale domnului Bota.

Printre cele mai înfăcărate sunt criticile adresate celor care nu au studii corespunzătoare poziției ocupate – interesant că îl deranjează în asemenea măsură – gen “Mai nou în România poţi să te “angajezi” ministru pe bază de adeverinţă.” (10 februarie 2020, tot despre “ViVi” avea de combătut), “Ştiţi că în România există analişti militari care nu au făcut armata?!” (10 ianuarie 2020) sau “PNL Iohannis – Orban” care își pun “toate coafezele, cioclii şi nebunii în funcţii” (19 mai 2020). Oamenii respectivi sunt caracterizați ca “mediocrii sau chiar submediocrii care au aruncat un popor în confuzie totală” (4 mai 2020) într-un context în care “am ajuns să fim conduşi de semidocţi, chiar sfertodocţi, de atârnători pe la uşi, de trădători şi nulităţi”, uneori răfuindu-se direct cu cei numiți anterior: “Băi băiatule, tu ai fost o ruşine naţională, după ce Băsescu te-a pus şef la SIE. Chiar nu ţi-e ruşine, papagalule?!” (2 martie 2020).

Media. Muzică. Atitudine.

Curate principii, impresionantă moralitate. Domnul Bota discerne binele de rău pentru fanii săi și cu inima batând pentru binele țării infierează cu mânie de stânga bugetarii de dreapta din sistem, facând puțină politică (nu neapărat) în timpul liber: “Am o dilemă: de unde înverşunarea multor lideri penelişi la adresa “bugetarilor”? În condiţiile în care mai toată conducerea PNL de la nivel central şi local e formată din lefegii la stat” (2 noiembrie 2019). Deși “de la an la an mi-e tot mai greu să accept situaţia în care a ajuns ţara mea” (1 decembrie 2019) ar fi improprie formula consacrată “mânie proletară”, când ai un venit egal cu salariul minim și un zero în coadă, în principiu nu pentru activiatea de pe blog și de postările de pe Facebook (uneori și cinci într-o zi). Leafa însă nu i-a fost greu să o accepte și se complace în această situație împovărătoare de mai bine de 7 ani.

Se mai întâmplă ca părerea marelui publicist să fie solicitată de câte o instituție media. De exemplu, Radio Vocea Evangheliei l-a intervievat în 18 decembrie 2020 despre părerile dumnealui relativ la revoluția din decembrie 1989. Ilustrul invitat, “un jurnalist cu experiență”, a explicat cu morgă profesională și cu pauză între cuvinte că “acesta este purul adevăr, armata a tras, în Timișoara”, “Bucureștiul tratează tot mai marginal acest subiect”, plus că se simte persecutat pentru convingerile sale creștine. Cu compromisul unei calități proaste a sunetului pe partea lui de legătură – că doar a lucrat în radio, cei eventual interesați pot audia panseurile marelui jurnalist la (https://www.youtube.com/watch?v=-OMbzx8h8hg). Interviul a fost dat din biroul de director, în timpul programului, dar nu ne mai luăm din atâta lucru. Chipul său luminos e încadrat de harta rămasă de la regretatul Ioan Olariu și telecomanda de aer condiționart, agățată în suportul de perete.

Domnnul Bota e și un rocker fervent și postează des și clipuri muzicale cu gusturile domniei sale, nu tot timpul rele. Merge și la concerte, la vreo două nimerindu-se chiar cu regretatul Ioan Olariu; așa cum a și subliniat în mailul funerar, amintirea acelor concerte îi va rămâne mereu în suflet. La concertul Metallica din august 2019 în schimb, nu s-a dus cu regretatul Ioan Olariu, ci cu toată familia dumnealui. Ca o fericită coincidență, chiar atunci șeful lui, domnul. Popa, avea de ținut o ședință la București cu el. Nu se știe dacă ședința a fost un mare succes, dar concertul cu siguranță da. Mașina, carburantul, diurna și cazarea plătită, tot ce are nevoie un rocker adevărat ca să se simtă bine pe banii statului.

Întrucât e plătit bine ca director al ANCOM Timiș, ar fi interesant ce a mai spus în ultima vreme despre jobul din care își hrănește familia, că tot îi place mult bloggăreala și feisbucăreala. O căutare pe internet duce la o frază meșterită din trei predicate și cam atât: “Acţiunea de astăzi (luni — n.r.), realizată în colaborare cu Serviciul Poliţiei Rutiere Timiş, a avut ca principal scop informarea şoferilor care utilizează staţii de emisie-recepţie. Conducătorii auto verificaţi au înţeles corect demersul nostru”, a declarat Viorel Bota, directorul Direcţiei Regionale Timiş a ANCOM” (https://www.tion.ro/stir%20ile-judetului-timis/soferii-din-timis-dotati-cu-statii-de-emisie-receptie-verificati-de-inspectorii-ancom-217862/). Impresionant, nu?

Ein Mann, ein Furz

Totuși, toată această personalitate radiantă și fulminantă, deontolog, influensăr, comunicator planetar și interplanetar, a cam făcut liniște când a primt un alfel de laudatio, un pic după ziua lui, într-un ziar de oameni mari. “Cațavencii” i-au făcut un portet de manager care merită parcus în sine. Dacă l-ați ratat, apăsați aici: (https://www.catavencii.ro/cine-a-prins-job-bun-la-stat-nici-ca-s-ar-mai-da-plecat/). I-au pus și o poză, fără a mai spune că l-au cam diminuat pe (ex-) prietenul dumnealui, domnul Grindeanu, pe care l-au amintit în treacăt la sfârșitul articolului, ca pe un personaj secundar. Urât, dar o dată-n an e ziua ta.

În mailul inflamat de duminică, afirmația “în urma unui concurs am fost definitivat pe această funcție”, a generat multe zâmbete înțelegătoare. Concursul de definitivare e și subiectul articolului de ziar. În esență, “Cațavencii” scriu cu subiect și predicat că domnul Bota a dat concurs dintr-o bibliografie extinsă, cu titluri rafinate gen “Manualul inginerului electronist” și “Antene și propagare”. Ce nu scriu “Cațavencii” sunt celelalte titluri, adică “Spectrum Monitoring Handook”, trei recomandări ITU, acordul HCM, în total peste 2500 de pagini de materiale inginerești. Cu 10 acte normative și “Manualul Gower de Management” de 820 de pagini și se fac către 4000 de pagini, cam cât leafa dumnealui în euro.

Cele 2500 de pagini conțin chestiuni mai greu accesibile absolvenților de gazetărie și economie gen ecuațiile lui Maxwell, funcțiile lui Bessel, transformata lui Fourier, diagrama lui Smith și alte minunății echivalente cu chineza nu doar pentru domnul Bota, ci cam pentru toată comisia de concurs. Nimeni în viață nu l-a auzit vreodată pe domnul Popa de exemplu, vorbind despre aceste lucruri. Nici măcar în timpul facultății, când ar fi fost oportun s-o mai facă. Cât despre domnul dr. maistru militar de la Iași, el și-a procurat cu banii statului o slugă din zona academică, ca să vorbească și să scrie despre aceste lucruri în numele lui, umilindu-i constant pe ceilalți patru fraieri fără doctorat, dar slugărindu-l la rândul său pe doctorul de femei sănătoase, preferabil colege de servciu, și anume șeful lui.

Domnul Bota încă nu a dat al doilea mail în care să înfiereze “textele denigratoare și false” din “Cațavencii”, să arate că s-a atacat esența ANCOM și să se simtă dator să dea în judecată gazeta. La ce caterincă a tras PAH probabil că l-a luat râsul chiar și pe el, și e de presupus că faptul că prietenul lui de partid (pe care l-a cam înjurat în ultima vreme) era la “și altele” chiar i-a plăcut.

Unii spun că în noaptea următoare l-ar visat chiar pe regretatul Ioan Olariu, cu un zâmbet hâtru în colțul gurii și cu patru cărți sub braț. Pentru tălmăcirea visului, ar fi util să știe că “Manualul Inginerului Electronist – Radiotehnica” are trei volume, iar “Antene și propagare” era cea albastră mai mică de deasupra – ocazie cu care a aflat și ce culoare are coperta, în caz că îl întreabă la proces.

Drum în lumină, nea Ion!

P.S. Nici până în ziua de astăzi, lui Viorel Ioan Bota nu i se spune “Șefu'”.